februarie 4, 2010
categorii: Diary, E.L. . . Autor: channah . Comentarii: Introdu parola pentru a vedea comentariile

N-am stiut niciodata cum se deseneaza o lacrima, desi am udat de-a lungul vremii multe batiste, pachete intregi de servetele, umerii bluzelor si gulerele camasilor ce m-au imbratisat…
Perioada in care am fost singura mi-a prins foarte bine. M-a maturizat, m-a lasat sa gust din viata cum si ce am vrut… Mi-a aratat ce inseamna libertatea, independenta, tineretea, nebunia… M-a facut sa indraznesc, sa cred, sa iubesc… si sa zambesc din nou.
Invata-ma…
Invata-ma sa ma bucur din nou de lucrurile marunte ale vietii, invata sa ma intelegi, sa-mi fii prieten inainte de orice. Invata-ma sa am rabdare, sa nu mai cer totul sau nimic. Invata-ma sa fiu puternica si curajoasa, dar cand ma afund in bratele tale, asa cum n-am mai facut-o niciodata pana acum, sa uit de tot si toate si sa traiesc doar pentru mine, pentru tine si pentru noi…
O seara minunata… intre prieteni. 
Ne piedusem. Am umblat de nebuni singuri, in lumea asta mare. Dar ne-am regasit, intre multimea de straini care ne inconjoara. Ne-am recunoscut dupa prima privire. Ne-am zambit. Si a fost minunat.
Mi-a fost dor de voi. O senzatie ca imi lipseste ceva, ca tanjesc dupa ceva, fara a sti exact despre ce e vorba. Mi-era dor de atmosfera aia, pe care numai noi, “the kids from 12 e“… o stim. Nu mai suntem atat de copii. Am crescut, ne-am maturizat, viata s-a schimbat. Putem spune ca suntem oameni in toata firea: muncim, avem relatii stabile (multi dintre noi
), ne pregatim de nunti maine-poimaine… treburi serioase. Insa ceva din copiii de la 12 e ne-a ramas in suflete si in amintiri. Mi-era dor de voi
.
Vreau sa repetam iesirile astea. M-am simtit extaordinar. Am venit acasa cu sufletul cald, dintre prieteni (cum bine ai zis cucule) si va multumesc pentru asta… sa fiti acolo si data viitoare
P.S. O sa revin si cu poze, cat de curand
La fiecare sfarsit de an, obisnuiesc sa pun in balanta realizarile si nereusitele, fericirile si dezamagirile, castigurile si pierderile. Si obisnuiesc sa-mi fac planuri pentru anul ce urmeaza, mai ales de cand dorinta soptita in gand la trecerea dintre ani nu mai e “sa fim sanatosi si fericiti impreuna. mereu impreuna”…
Luminite. Globuri multe si rosii. Miros dulce de brad. Zapada si atmosfera de sarbatoare… Cadouri, cozonaci, zambete…